Bazele teoriei atașamentului - Katherine Berry

Ce știm despre atașament? Cum pot fi utilizate în practica psihologică aspectele care explicate în teoria atașamentului? Cititorul va descoperi în această carte o introducere amplă și accesibilă în principalele concepte ale teoriei atașamentului, pornind de la lucrările clasice ale lui John Bowlby, până la cele mai recente cercetări din acest domeniu. Prima parte a cărții permite cititorilor o înțelegere clară a teoriei atașamentului în ceea ce privește primii ani de viață, copilăria, adolescența, vârsta adultă și procesele de doliu. Partea a doua a cărții ilustrează cum poate fi folosită teoria atașamentului pentru a crea intervenții clinice pentru copii aflați în diferite contexte, pentru adulți și în diferite cadre instituționale ale sistemelor de sănătate, sociale și educaționale. Folosind ilustrări clinice pe tot parcursul cărții, autorii îi asigură cititorului înțelegerea modului în care teoria atașamentului poate fi aplicată în clinică. RUTH O’SHAUGHNESSY este psiholog clinician consultant și clinician coordonator al Serviciului de Specialitate Perinatală Cheshire și Merseyside și pentru Rețeaua Clinică Perinatală de pe Coasta de Nord-Vest. KATHERINE BERRY este profesor de psihologie clinică la Universitatea din Manchester și psiholog clinician practicant. A publicat peste o sută de articole despre teoria atașamentului la vârsta adultă și a editat două cărți despre legătura dintre atașament și  sănătatea mentală a adultului. RUDI DALLOS a fost profesor de psihologie clinică la Universitatea Plymouth și lucrează ca psihoterapeut de familie în practică privată. KAREN BATESON este psiholog clinician autonom, cu o carieră de treizeci de ani de activitate clinică în Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie, în dezvoltarea de intervenții pentru Societatea Națională de Prevenție a Cruzimii față de Copii. Prima iubire este un cocteil de emoții puternice și așteptări culturale rigide. Adesea, tinerii trebuie să primească, dar pot să nu-și dorească, asistența părinților pentru a-și gestiona sentimentele, aceasta fiind o situație dificil de echilibrat pentru părinți. Dacă interferează prea mult, copilul îi poate respinge pentru că îi distrug această experiență prețioasă; dacă îl susțin, vor fi martorii suferinței lui aparent inevitabile. Dacă lucrurile nu ies bine pentru copil, de exemplu dacă are experiența respingerii din partea unui băiat sau a unei fete, situația poate fi extrem de dureroasă și zdrobitoare. Tânărul, sfârșindu-și în lacrimi prima explorare a lumii iubirii, are nevoie să se retragă la baza sa de siguranță și de aceea poate redeveni foarte dependent de susținerea părinților. -AUTORII Agresivitatea este unul dintre comportamentele întâlnite în mod obișnuit la copiii care au trecut prin neglijare sau abuzuri timpurii. De exemplu, copiii cu tipare de atașament nesecurizant și dezorganizat ar putea încerca să-și întărească sentimentul de siguranță folosind „moduri de a fi” dominatoare sau rigide în relații. Comportamentul de control la copiii aflați în grija statului pot fi adesea încercări de control și de a face dintr-o lume înspăimântătoare un loc mai sigur. Chiar și lucruri care le plac, precum vacanța sau o plimbare în parc pot fi copleșitoare pentru copiii pentru care înainte imprevizibilitatea a însemnat pericol și care, de aceea, simt nevoia să dețină controlul în fiecare moment. - AUTORII