Experienta de inalta acrobatie cu planor la Mures -voucher cadou experienta

Zborul acrobatic se execută la Mures  cu piloti experimentați in zborul cu planorul si talentati in executia celor mai spectaculoase numere de acrobatie aerieana. Figuri executate: vrie, looping răsturnare, tonou, ramversare. Se pot atinge viteze de 230 km/h și suprasarcini de + 6 G adica te vei simti de 6 ori mai greu decat esti. Bineinteles tu vei fi cel care va decide cat de extrema sa fie experienta si vei comunica cu pilotul in cazul in care vrei ca zborul sa fie mai mult lin decat acrobatic. Definitii in acrobatia aeriana Acrobația aeriana= succesiune de manevre în care o aeronavă este condusă sub controlul precis al pilotului în atitudini neobișnuite Vrie = evoluție acrobatică în care un avion se rotește ca un burghiu, coborând pe verticală Looping=evoluție acrobatică complexă a unui avion, constând în executarea unei bucle în plan vertical sau oblic Ramversare=figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul își schimbă direcția cu 180°, întorcându-se pe o aripă Răsturnare=figura acrobatica in care aeronava zbora ca capul in jos Tonou=figură acrobatică în care aeronava execută o mișcare de rotație în jurul axei sale longitudinale, fără a-și schimba direcția sau înălțimea de zbor Cum a inceput acrobatia aeriana Esențială pentru tehnica acrobatică este capacitatea de a pilota o aeronavă cu susul în jos, care a fost demonstrată pentru prima dată la 1 septembrie 1913, de către francezul Adolphe Pégoud, pilot de testare al aviatorului Louis Blériot. Pégoud a zburat și alte manevre avansate ca parte a unui program de cercetare. Alți inovatori ai acrobatiei aeriene il includ pe pilotul militar rus Petr Nesterov, care a fost primul pilot care a "încercat bucla", pe 9 septembrie 1913. Abia după dezvoltarea aeronavelor de vânătoare în 1915, piloții au început să se angajeze în lupte aeriene serioase, descoperind în acest proces că abilitățile de acrobație le-ar putea oferi un avantaj semnificativ într-o luptă pilot contra pilot (dog fight). Odată cu această realizare și cu ajutorul aeronavelor fabricate cu capacități acrobatice îmbunătățite, piloții au început să dezvolte o gamă tot mai mare de manevre acrobatice, în principal pentru a se feri de avioanele inamice. Asemenea abilități au fost în întregime autodidacte sau dobândite de la camarazi de arme și abia la sfârșitul anului 1916 au fost făcuți primii pași către predarea sistematică a tehnicilor acrobatice, care până atunci fuseseră descurajate (sau chiar interzise) în pregătirea militară de zbor. După Primul Război Mondial, foștii piloți de luptă au continuat să-și perfecționeze abilitățile. In Statele Unite au apărut asa zisii  barnstormers – piloți care  vizitau zonele rurale realizând spectacole de cascadorie – în timp ce în Europa cei mai pricepuți piloți de război erau angajați de producătorii de avioane si și-au afișat abilitățile și produsele producătorilor la spectacole aeriene publice. Au urmat competiții între piloți, iar acestea au dus la dezvoltarea regulilor, și criteriilor de jurizare. Prima și singura Cupă Mondială de acrobație a fost organizată la Paris în iunie 1934, cu nouă înscrieri din șase țări (toate europene). Evenimentele acrobatice au avut loc, de asemenea, la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin.