Pamfletul de duminica

Pamfletul de duminica , de Veronica Amuza Abordarea care ne este propusa in aceasta ,,mica lume a fantasmelor este una epica, descriptiva, unde cititorul se poate transpune ca intr-o secventa de film. Autoarea intra direct si abrupt in subiect, fara a-i crea cititorului dificultati in a descifra mesajul pe care a vrut sa il transmita prin criptarea informatiilor in anumite figuri de stil. Cu alte cuvinte, stilul abordat de Veronica Amuza este cel pe care il are si in viata de zi cu zi, adica unul direct si transparent. Din aceste scrieri se poate vedea cu usurinta ca Vera poate negocia orice, dar nu isi negociaza principiile ce ii incrusteaza launtrica fiinta; principii ce i-au ,,slefuit cugetul, gandirea, fapta si simtirea si care au stat la baza a ceea ce este ea astazi: omul iubit si respectat de catre noi, prietenii ei. Fresca ce ne este propusa este formata din mai multe bucati de puzzle ce sunt de fapt ,,atingeri sau intepaturi asupra lucrurilor si faptelor imorale in mare parte. Dintre ideile care reies din aceste versuri, le putem aminti pe cele ale falselor probleme expuse pentru a le acoperi pe cele adevarate, folosirea practicilor imorale pentru parvenirea pe scara sociala, frivolitatea ca expozeu al pierderii vremii si al falselor amagiri. De asemenea, problema filosofica in care omul, incadrat de dogmele religioase, ii judeca prea mult pe cei din jur, in loc sa isi vada de propriul drum, este o alta tema atinsa de autoarea noastra. O alta idee care reiese este aceea ca oamenii se unesc cu ajutorul calitatilor sau ,,defectelor similare. Judecarea ca un nonsens ce inlocuieste empatia, autoironia ca semn al inteligentei sunt alte caracteristici carereies din scrierile Verei. Stihurile Verei se incadreaza in panasamentul sufletului neaos romanesc, in care, pentru a putea merge mai departe si a depasi vicisitudinile vietii, omul rade de tot ce este sumbru si macabru, ironizand situatiile care par fara scapare. Totusi, in spatele acestei scrieri, ironia apare ca o perdea, caci in spatele scrierilor Verei se ascund tristetea si dezamagirea faptelor semenilor sai. Scrierea sa este una profund empirica, in care versurile ei sunt construite pe baza a ceea ce vede ca se intampla. Pilduitoare in acest sens sunt versurile ,,Ca de cand cu pandemia/Pare c-am innebunit... , care ascund proverbiala idee ca oamenii, cand dau de greu, in loc sa se uneasca pentru usurarea situatiilor, uzeaza doar de somnul ratiunii. Vera ironizeaza ideea ca adevaratele probleme cu care ne confruntam sunt mascate prin altele false si iluzorii, propovaduiteintrigii opiniei publice prin ,,circ, scandal si balamuc , astfel ca oamenii sa nu mai poata face diferenta dintre ce e rau si ce e bine. In versurile sale, asa cum poate era firesc, autoarea sesizeaza cum unele practici lipsite de moralitate in ziua de azi sunt proclamate adevarate virtuti morale, folosite ca instrumente prin care omul sa poata parveni sau sa arda pasii cuveniti pentru a ajunge acolo unde isi doreste, fara a tine cont ca radacinile sale nu sunt bine infipte in pamant. De aceea versurile ,,Cu cat pupi mai sanatos,/Cu atat esti mai virtuos arata imaginea sarguintei unor oameni care, cu meticulozitate, incearca sa isi atinga scopurile fara a se gandi la consecinte atat asupra lor, cat si asupra societatii din care fac parte, fara a tine cont ca faptele fiecarui om au consecinte directe asupra bunului mers al intregii societati. - Cristian Mosneanu