Sub talpa destinului

Scriitorul Andrei Condurescu va descoperi în el puterea de a merge mai departe, de a se reinventa, în ciuda handicapului său. Vom fi martorii unor frânturi de capitulări în fața vieții, pe care fiecare dintre noi le putem traversa în momentele grele ale existenței noastre. De nenumărate ori veți desluși, un Andrei incapabil să se ridice din mocirla vieții în care a fost aruncat, însă în momentul în care iubirea se va instala în inima sa, acesta va deveni mai puternic, risipind bezna care îl determinase să devină prizonierul propriilor remușcări. Iubirea îmbracă diferite forme: dragoste și ură, fericire și nefericire, bucurie, deznădejde, ori tristețe. Andrei va recunoaște pe parcurs, că fiorul care i-a răscolit întreaga ființă, a apărut atunci când el s-a îndepărtat de la trăirea unor lucruri mărunte, pe care cu siguranță, nu le-a știut prețui cum se cuvine. Acest sentiment va reveni în forță, în clipele de singurătate, când va realiza că acele ceasornicului numit ,,Viață”, sunt de neoprit și că reflecțiile asupra întâmplărilor din trecut nu-i vor aduce pacea în suflet pe care și-o imagina el. Uneori, este bine să-ți asculți vocea interioară și să încerci să explorezi dincolo de învelișul inimii tale. Andrei va reuși să își învingă temerile referitoare la destinul său, deschizând ușa speranței cu ajutorul iubirii familiei, implicit datorită prezenței celor trei femei încărcate de propriile mistere, care îl vor iubi necondiționat și care îl vor scoate din anonimatul în care își încorsetase propria conștiință. Care dintre ele va deveni însă, liantul aducător de speranță? Tânărul scriitor care se împrietenește cu întunericul și lumina din el datorită unor situații nefericite, se simțise obligat să facă mereu alegeri neinspirate din cauza lașității și nehotărârii sale. Acest roman este un strigăt și uneori un urlet mut, menit să întâmpine freamătul chinuitor al tuturor celor incapabili să își accepte vicisitudinile sorții. În momentul în care va conștientiza cât de m...