Versuri transfrontaliere

Alegând să alerge sărac, dar liber, cu coama mereu alintată de vântul visului şi speranţei, imaginaţiei şi… improvizaţiei. (George Sauciuc) el nu oboseşte în a construi, din cuţite şi pahare (ok, m­-aţi prins, fie… mai mult din pahare!) minunate catedrale virtuale de gânduri, proiecte, iniţiative, reviste, cenacluri, Capşe etc. Niciodată finalizate. Dar, ce?! Sagrada Familia nu­-i, oare, splendidă tocmai pentru că­-i lipseşte finitudinea, acoperişul casei? Adică decesul, înţepenirea într­-o formă definitivă… moartea? Poate că îl preţuiesc pe George pentru că – ludic, hedonist din fire, din cromozomul lui complex, policrom, benefic (unul proteic, tipic bucovinean) – cunoaşte şi recunoaşte valoarea adevărată şi deci practică – semn definitoriu al inteligenţei – un sănătos bun simţ (numit, la noi, lungul nasului).